Prima daca cand am vizitat Dublinul a fost pentru un pitch, sa-i zicem un fel de interviu. Iar una dintre primele poze facute a fost a unui perete pe care scria “Live Dublin, die young”. As zice ca e o zicala buna, cu toate ca nimeni nu o recunoaste pe aici:)
Dublinul este un oras extraordinar, nu ca atractie turistica, ci pentru a trai in el. Daca poti sa faci abstractie de vremea de cacat pe care o au, mai mult ca sigur ai sa consideri ca este un oras in care iti vei dori sa locuiesti. Ai sa te intrebi de ce ?! iar raspunsul meu o sa fie simplu, pentru oamenii de aici.
Niciodata nu am fost o persoana care sa inceapa o conversatie cu un strain oarecare. Eh, aici am descoperit cat de usor este sa faci asta, nu pentru ca mi-e mie mai usor si pentru ca oamenii sunt altfel, ei nu vad nimic ciudat in a-i aborda intr-o discutie, fie ca este vorba despre un gen de muzica, orasul din care esti, o discutie fara sens dintr-o toaleta sau doar despre cat de nasoala este vremea aici.
De multe ori citeam despre discutiile stupide ale britanicilor despre vreme, acum le inteleg, chiar au sens. In Romania nu avea pic de sens sa vorbesti despre vreme, pentru ca mereu era ok, sau poate doar eram eu obisnuit cu ea, in Dublin, vremea nu este ok, iar cei care traiesc aici o stiu si ei.
Oamenii nu sunt deschisi, sunt extrem de deschisi, de fiecare data cand am iesit dintr-un bar sa fumez o tigara, nu cred ca s-a intamplat sa nu intru in vorba cu cineva. In Romania daca ai fi incercat asta cu barbati, probabil te-ar fi considerat gay, iar daca ai fi incercat asta cu o femeie, ar fi aparut cu siguranta cineva langa ea care in cel mai bun caz doar ca sa-si marcheze teritoriul.
Categoric este orasul in care m-am simtit cel mai bine de pana acum, daca vrei liniste, ai sufienta acasa, daca vrei agitatie mergi in Temple Bar. Nu am vizitat prea multe, si niciodata nu am stat sa gust viata de noapte, dar as pune pariu ca nu am pierdut nimic in celelalte orase vizitate.
Sa vezi femei trecute de mult nu de varsta tineretii, batrani de-a binelea, ca stau la bar alaturi de fete de 20 de ani, e ceva extraordinar. Comparativ cu Romania, explicatie mea pentru asta, este ca muzica din vremea parintilor nostri a fost muzica populara, chiar daca erau cativa care mai prindeau ba cate-o caseta, ba cate-un vinil cu Beatles, nu a fost suficient, acum vei gasi un bar(restaurant) din 100 in care poti sa asculti muzica populara. Asa ca practic muzica pe care ei au crescut nu mai poate fi ascultata decat acasa. Pe cand irlandezii au la dispozitie nu doar trupele din Irlanda, ci si cele din Marea Britanie si Statele Unite, asa ca e normal sa te duci intr-un bar si sa te simti bine.
Cele doua zile petrecute cu Mihai, bun prieten si fost coleg liceu, m-au facut sa constientizez si mai bine cat norocos pot sa fiu pentru faptul ca am stat aici trei luni de zile. Nu a contat faptul ca in majoritatea serilor in care am iesit in oras am facut-o singur, mi-am gasit de fiecare data persoane cu care sa ma distrez.
Toata noaptea am avut o melodia asta in cap
Nu stiu de ce vreme urata spui tu. Din cate imi aduc aminte eu, vremea a fost foarte buna. Oricum nici nu cred ca mai conteaza vremea avand in vedere ce oameni sunt in Dublin.