A venit momentul să ne tundem

Văzusem frizeria încă din primele zile de când am ajuns în Lamai, Koh Samui, dar nu m-am încumetat să-i calc pragul. Voiam întâi să iau pulsul locului, să-i simt vibe-ul ca să-mi fac curaj pentru o tunsoare cu rezultat potențial dezamăgitor. Nu ar fi fost primul, gândindu-mă la experiențele anterioare din București.

Cred că ăsta a fost unul dintre motivele pentru care renunțasem într-un final la aranjamente care implicau imaginația stilistului/frizerului. Prea multe situații cu final neprevăzut.

Am intrat evident puțin sceptic și am găsit-o pe Morticia Addams dormind în post cu capul dat pe spate. O doamnă pe la 60 de ani cu o rochie neagră franjurată și cam găurită. Am dat politicos de bună ziua și i-am zis haircut, haircut.

Nu stă mult pe gânduri și începe să adune instrumentarul. La câte aduce mă gândesc că poate vrea să-mi facă un permanent sau ceva haute cuture, iar eu am să o dezamăgesc. Ea îmi face semn să mă așez pe scaun, eu mă conformez ca un mielușel cuminte care a venit la tăiat. Îmi pune un prosop pe umeri, o pelerina peste, potrivește ventilatorul în direcția mea și dă drumul la senzații putin mai plăcute decât cele de afară. Ușa era deschisă, iar ora era numai bună de a nu sta la plajă. Era cald. Foarte cald.

Dau sa îi explic “just a little” și îi arăt la breton cam cât de mult să-mi taie, ea mă întreabă ceva cu number. Dracu știe ce number; si când eram mic eram pretențios, nu mă duceam și eu ca toți ceilalți să zic 2 cu 3. Eu trebuia să dau explicații. Citisem in schimb pe net că cel mai bine le zici number 3 all over, cap, barbă și sprâncene 🙂

Răspund în engleză simplificată: machine, machine, yes, don’t know the number și îmi plimb mâna pe partea din spate a capului.

Aparent a înțeles ceva. Eram ok și dacă dădea rateu, doar avusem suficiente zile să mă obișnuiesc cu ideea.

Bagă mașina în priză, îi scoate grătarul de tot și se îndreaptă către partea de deasupra urechii. Ok… Nu ne panicăm, poate așa calibrează ei mașina la pacient.

Începe să intre la perciuni timid aș zice, de parcă dădea examen. Cu ajutorul unui pieptene ridica părul și cu mașina lua câte-o brazdă. Nu m-am oprit din zâmbit nici o clipă, nu voiam să-i dau de bănuit nimic care să fie interpretat ostil. Dar eram geană pe ea.

Se oprește și mă întreabă dacă e ok, abia dacă îmi tăiase vârfurile, îi zic că încă puțin și o las să continue. După încă câteva brazde mă întreabă din nou. Ok ? Ok. Ok. Ce era mai greu trecuse, perciunii, măcar am stabilit cât de mult să taie. Încep să prind încredere în ea.

Când dă să treacă la partea cealaltă, rotește scaunul cu totul de ajung să stau cu spatele la oglindă. Ok. Asta e nouă. Poate nu voia să se bage între mine și ventilator. Confortul clientului vine primul.

Continuă cu spatele la fel de timid la început, dar își dă repede drumul la mână, avea un stil ciudățel pentru mine, ba era la foarfecă ba era la mașină, dar clar nu se grăbea. Aduce o oglindă dintr-o cameră alăturată și îmi prezintă mărgica. Mă relaxez, mărgica era rotundă, nu părea să aibe colțuri.

Good good. I like it. Dacă și până aici e atât de bine nu mai avea cu ce să mă surprindă. Deh la spate nu vezi decât la final.

Începe în partea de sus și o văd că se întinde puțin. Hai mă nene să mă fac și eu util, mă las puțin în jos și reacția ei a fost una pozitivă, îmi face semn încă puțin și atunci mă pocnește, scaunul nu poate fi reglat pe înălțime, iar eu am aproape 1.90. mă las mai jos și mai jos. Și mai jos. Ajunsese să aibe mâinile la nivelul bărbiei. Era bucuroasă că nu mai tunde in pod, iar eu că vede ce face la mine in păr.

Finalul a fost previzibil, m-a lăsat cu fruntea plina de păr dar un lucru trebuie recunoscut, femeia tundea cu mână de fier.

O săptămâna înainte / 5 minute după.

Kop khun kap.