Niciodată nu am înțeles cum poate sta un grup de persoane intr-o tăcere acută. Evident ca exista si situații care faciliteaza sau impun o tăcere de mormant, dar nu este si cazul de fata. Pur si simplu sa stai intr-un grup si sa nu zici nimic.
Nu pot sa afirm ca sunt eu persoana care intretine pe toată lumea, dar cel puțin când sunt cu o singura persoana, cu siguranță fac ca discuția sa fie una fluenta si fara pauze dubioase.
Îmi aduc aminte de situații de prin oraș, când era in câte-o terasa si vedeam la masa alaturata un el si o ea, care pur si simplu se uitau aiurea pe pereti, pe masa, pe jos, oriunde dar nu la celălalt, fara sa-si spună măcar un cuvânt.
Iar daca unul se aventura sa zica ceva, se entuziasmau amândoi pentru o scurta perioada de timp, după care realizau ca după 2-3 replici s-a mai epuizat un subiect. Pentru situația lor am un singur cuvânt: blind date, deci doua:)
Or fi ei a cincea roata de la caruta sau a treia de la bicicleta?
“Un chip de nisip
şi mâini de nisip
şi limba în gură mi-e tot de nisip
nu mai pot să spun nimic în apărarea mea”
poate nu era chiar blind date.
cu siguranta nu ne referim la acelasi eveniment 🙂 iar daca nu era blind date, persoanele respective erau intr-o relatie cat se poate de anormala.
Incercam sa fiu grunjoasa, nisipoasa, tepoasa…